Tratatul de la Maastricht și Arhitectura Cetățeniei Universale

De la Interese la Idealuri

Până la Maastricht, construcția europeană fusese în mare parte un proiect al pragmatismului economic — o piață comună a cărbunelui, oțelului și a mărfurilor. Tratatul din 1992 a ridicat edificiul la un alt nivel: cel al spiritului.

Prin instituirea conceptului de Cetățenie Europeană, tratatul oferă individului un statut care depășește granițele geografice ale nașterii sale. Această deschidere rezonează cu idealul masonic liberal al „Cosmopolitismului” — convingerea că, înainte de a fi cetățeni ai unui stat, suntem cetățeni ai lumii, uniți prin rațiune și aspirații comune.

Pilonii Uniunii Europene moderne

Tratatul de la Maastricht a fost structurat pe trei piloni fundamentali, o triadă care amintește de echilibrul necesar oricărei construcții durabile:

• Comunitățile Europene: Baza materială și economică, necesară pentru stabilitatea socială.

• Politica Externă și de Securitate Comună: Expresia fraternității între națiuni, care aleg să păstreze pacea, să consolideze securitatea internațională și să promoveze cooperarea internațională, democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

• Cooperarea în Justiție și Afaceri Interne: Angajamentul pentru un spațiu de libertate și siguranță, sub domnia legii.

Pentru noi, acești piloni reprezintă transpunerea în plan profan a armoniei dintre Înțelepciune, Forță și Frumusețe — necesară  construcției europene pentru rezistența acesteia în fața asalturilor timpului și ale intoleranței.

Sub Semnul Laicității și al Libertății de Conștiință

Un aspect esențial al moștenirii Maastricht, susținut cu vigoare de Marele Orient al României, este caracterul laic și democratic al Uniunii. Tratatul a consfințit o Europă în care libertatea de conștiință este garantată, unde dogmatismul lasă loc dialogului și unde pluralismul este văzut ca o bogăție, nu ca o amenințare.

În acest spațiu, omul nu mai este un simplu subiect al puterii, ci un arhitect al propriului său destin, protejat de o Cartă a drepturilor care îi recunoaște demnitatea intrinsecă.

O Lucrare Neîncheiată

Aniversarea Tratatului de la Maastricht ne amintește că Europa nu este un monument static, ci un organism viu. Fiecare generație are datoria de a șlefui acest proiect, de a-i corecta imperfecțiunile și de a adăuga noi dimensiuni solidarității umane.

Marele Orient al României rămâne un susținător fidel al acestui parcurs. Într-o lume tentată de izolaționism, Maastricht rămâne un simbol al curajului de a dărâma ziduri pentru a construi punți. Este o invitație de a modela neîncetat o lume a păcii și a bunei înțelegeri între toți oamenii.