Marele Orient al României

Perioada 1879 - 1880, Bucureşti

Comitetul Central Masonic din România proclamă la 2/14 martie 1879 constituirea unui Guvernământ Masonic Independent având ca Putere regulatoare Marele Orient al României. În Obedienţa MOAR intrau Lojile: Heliopolis (fracţiune din Înţelepţii din Heliopolis), Zur Brüderlichkei [Fraternitatea], Armonia, Egalitatea, L’Independence Roumaine [Independenţa Română], România (toate din Bucureşti), foste în Obedienţele Marelui Orient al Franţei, Marelui Orient al Italiei şi Marii Loji Simbolice a Ungariei.

Artizanul realizării acestei Obedienţe a fost colonelul Anton Costiescu. Ea era rezultatul mai multor ani de rodnică activitate francmasonică, mai ales în Bucureşti unde, nu odată, Lojile îşi conjugau eforturile pentru acte de educaţie, caritate, etc. O influenţă deosebită a avut, fără îndoială, climatul politic şi social de după cucerirea Independenţei.

Este adoptată şi tipărită Constituţia promulgată la 1 mai 1879. Aceasta este semnată de toţi membrii Comitetului Central Masonic din România: Anton Costiescu – preşedinte, Basil Constantin Livianu – secretar, dr. Fialla, dr. Carol Davila, G. Lahovari, Edgar de Herz, dr. Steiner, Ioan M. Râmniceanu, dr. Blumenfeld, E. Grunwald, C. Bucşean, F. Focşăneanu. După vot aderă la noua formaţiune şi la Constituţunea acesteia şi următorii: Ştefan M. Şoimescu, C. D. Sărăţeanu, A. Engel, N. Georgescu-Scovărdeanu, M. Dedu şi C. Coriolan.

Potrivit art. 578 din Constituţie, după primirea jurământului de la fiecare Lojă care aderă după proclamarea MOAR constituit şi după numirea demnitarilor (doar pentru prima legislatură de 3 ani, după aceea, aceştia sunt aleşi), Comitetul Central Masonic se autodizolvă.


Primul şi singurul Consiliu al Ordinului a avut următoarea componenţă: Th. G. Rosetti (din Loja L’Independence Roumaine) – Mare Maestru Comandor, dr. Carol Davila (Loja Înţelepţii din Heliopolis) – Prim Pro Mare Maestru, cpt. Anton Costiescu (Loja Înţelepţii din Heliopolis) – Al Doilea Pro Mare Maestru, Ştefan M. Şoimescu (reprezentantul Marelui Orient al Italiei în România) – Mare Cancelar, Louis Basset (în viaţa profană secretar particular al principelui Carol şi administrator al Curţii Regale) – Mare Secretar, Petre Borş (Loja Armonia) – Mare Orator, Basile Constantin Livianu – Şeful Secretariatului, dr. I. Fialla (Loja Zur Brüderlichkei) – Preşedintele Supremului Consiliu.

Lipsa din deviza “Dreptate, Libertate, Fraternitate ” a cuvântului “Egalitate ” a determinat unele Loji să aibă rezerve faţă de acest Mare Orient. Acestea au fost: Les Sages d’Heliopolios (Bucureşti), Le Phare Hospitalier (Brăila), Les Disciple de Pythagora (Galaţi), Paix et Union (Iaşi) – din Obedienţa Marelui Orient al Franţei, Lumina (Buzău) – din Obedienţa Marelui Orient al Italiei şi Estrela del Danubio (Bucureşti) – din Obedienţa Marelui Orient Lusitanian Unit (Portugalia).

Marele Orient al României se autodizolvă la 4 decembrie 1880 din cauza “echivocurilor principiilor sale ”. Revista “Triunghiul ”, într-un editorial datat 31 decembrie 1880, aruncă o privire asupra destinului primei încercări de a crea o unică Putere Masonică Suverană la nivel naţional. Aprecierile credem a fi fost ale lui Constantin Moroiu: 1. Intrigi interne, 2. Amestecul Masoneriei din străinătate, 3. “cea mai adâncă tăcere ” la insultele şi calomniile proferate la adresa sa, 4. “n-au avut tăria cerută de masoni spre a fi uniţi şi a lupta la triumful acestei instituţii naţionale ”. Fără îndoială, un alt motiv, sesizat de Moroiu, ar fi fost acela că deşi Marele Orient al României avea la bază (sau tocmai pentru aceasta) “o Constituţie foarte liberală ” ea “se depărta oarecum de Constituţiile celorlalte ţări, fără a aduce vătămare nimănui ”. Constituţia preluată după cea a Marelui Orient al Franţei nu cerea membrilor săi să creadă în Dumnezeu şi în nemurirea sufletului. Câţiva ani mai târziu, I. Vintilă, fost membru al M∴O∴A∴R∴ avea să afirme cu prilejul Adunării Generale a Marii Loji Naţionale Române: “cei care luptă astăzi contra noastră, au luptat şi contra acelui fost Mare Orient până au reuşit a-l vedea dărâmat. Astăzi, când noi am reuşit a fonda o Putere Masonică Naţională, când am făcut ca această Putere să fie recunoscută în toată lumea […] să nu ne lăsăm leneviei, să căutăm la rândul nostru a zdrobi pe acei inamici înverşunaţi, care calcă în picioare sacrele principii recunoscute de Masoneria Universală […] prin unire tare şi sinceră, să le răspundem tot în acelaşi fel, luptând însă pe o cale onorabilă a face cunoscut lumii, în toată goliciunea lor, pe acei inamici care sunt nedemni prin viaţa lor profană a se numi chiar masoni ”.

Se pare că Moroiu a avut ce învăţa din această experienţă. A fost tot timpul în ofensivă. La acea dată funcţiona deja pe teritoriul României Marea Lojă Naţonală Română (numită ulterior, după 1923, Marea Lojă Naţională din România). De altlfel, Loja Steaua Dunării şi Maestrul ei Venerabil, Constantin Moroiu, se ţinuseră departe de această iniţiativă. Lojile din componenţa Marelui Orient al României trec, treptat, în noua entitate masonică naţională şi suverană, Marea Lojă Naţională Română care îl are încă de la început ca Mare Maestru pe Constantin Moroiu.

Mare Maestru: Theodor G. ROSETTI (1879-1880)

Bibliografie: “Triunghiul ” (Bucureşti), 2, nr. 1, ianuarie 1881, p. 2; Radu Anastasiu, Istoria francmasoneriei române. Bucureşti, 1936, p.27-29; Ludwik Haas, Wolnomularstwow Europie írodkowo-wschodniej w XVIII – XIX. Wroklaw, 1948, vol. 1, p. 468-469; Horia Nestorescu-Bălceşti, Ordinul Masonic Român. Bucureşti, editura “Şansa”, 1993, p. 99-103; Horia Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia ilustrată a Francmasoneriei din România. Bucureşti, Centrul Naţional de Studii Francmasonice, 2005, vol. 2, p. 308-309.

MARELE ORIENT AL ROMÂNIEI (MOAR) – Bucureşti, 1925-1938

Cererea pentru autorizarea funcţionării Marelui Orient al României adresată Ministerului de Interne este semnată de preot-profesor universitar Ioan Mihălcescu (viitorul Mitropolit al Moldovei, Irineu), prof. ing. A. Popescu şi avocat Andrei Chirilovici. Data fondării Marelui Orient al României este cea a Conventului-Adunare Constituantă din 12 septembrie 1925. Au aderat, la început, doar opt Loji: Acacia (Bârlad), Discipolii lui Pitagora (Galaţi), Fraternité (Cernăuţi), Libertatea (Ploieşti), Unirea, Solidaritatea şi Le Travail [Munca] (toate trei din Bucureşti) şi Dreptatea (Braşov).

Dintr-o Notă informativă a Serviciului Special de Informaţii (S.S.I.) scopul acesteia era: “combarterea acţiunilor periculoase ideeii de Stat şi a mişcărilor comuniste; întărirea sentimentului patriotic şi religios prin înfiinţarea Universităţii populare creştine, conferinţe, editare de broşuri pentru pătura muncitoare, cursuri populare etc.; legături cu puterile mari francmasonice din străinătate în scopul de a lumina şi clarifica acţiunea de calomnie a duşmanilor noştri interni şi externi.

Într-un răspuns public Marele Orient al României afirma, combătând cele două acuze ce i se aduceau de către forţele politice de extremă dreaptă:

a). “Da, suntem masoni, adică ziditori de operă frumoasă, umanitară, naţională şi patriotică şi nu admitem să ne fie puse la îndoială sentimentele de buni creştini şi buni români, atâta vreme cât viaţa noastră este la lumina zilei, pildă de cinste, de muncă constructivă şi de jertfire pentru cauza românismului cât [şi] unirea lojilor masonice din Transilvania, foste sub Obedienţă ungară ”.

b). “Da, avem alături de noi şi evrei, dar evrei născuţi şi crescuţi în pământ românesc, cu aceleaşi sentimente ca şi noi, evrei cu cari am urmat aceleaşi şcoli, cu cari am împărtăşit aceleaşi emoţii şi aceleaşi bucurii, evrei cari îndeplinesc aceleaşi obligaţii către ţară ca şi noi, cari ascultă şi se supun aceloraşi legi, cari au purtat aceiaşi raniţă în spinare şi au stat în faţa morţii pe câmpul de cinste cot la cot cu noi. Da, avem printre noi evrei cinstiţi, intelectuali, calificaţi şi unii şi alţii cu suficiente atestate de buni români ”.

De la bun început trebuie să precizăm că, spre deosebire de Marele Orient al Franței, Marele Orient al României a conservat în documentele şi activitatea sa invocarea Marelui Arhitect al Universului, credinţa în Dumnezeu, Cartea Sfântă – Biblia depusă pe Altarul Jurămintelor. Altfel ar fi fost, probabil, de-a dreptul imposibil ca printre fondatorii ei să se afle profesorul-preot Ioan Mihălcescu – viitorul Mitropolit al Moldovei.

La Conventul – Adunarea Generală a Lojilor – din anul 1877, Marele Orient al Franței a decis să suprime obligativitatea pentru un mason da a profesa credința într-un Mare Arhitect precum și formula ritualică ”Întru Gloria Marelui Arhitect al Universului” folosită în corespondență, în Regulamente și în cursul lucrarilor din Lojă, deoarece obediența admitea faptul că în sânul său sunt atât credicioși cât și atei. O calomnie interesantă a fost răspândită imediat cu tendința de a face să se creadă că Marele Orient al Franței ar fi refuzat ideea de divinitate sau cea de principiu ordonator. În realitate el a suspendat numai obligativitatea unei afirmații, lăsând fiecărui mason și fiecărui Atelier libertatea de a gândi așa cum înțelege. Acest adevăr este azi confirmat prin faptul că unele Loji ale Marelui Orient al Franței lucrează sub invocația Marelui Arhitect al Universului, altele au Biblia pe altar, fără ca responsabilii Obedienței sau ceilalți frați să găsească ceva de spus. În fond Marele Orient a procedat la o ”revenire la surse ” punând în practică cel mai vechi ”landmark”, principiul fundamental al Ordinului: ”un francmason liber, într-o lojă liberă ”. Această ”reformă ”, nu foarte oportună pe planul relațiilor internaționale și nici justificată tradițional, le-a oferit pretextul Marilor Loji anglo-saxone de a rupe, la acea vreme, relațiile cu francmasoneria franceză.

Constituţia şi Codul Organic ale Marelui Orient al României au fost adoptate de Conventul din 12-13 septembrie 1925, având calitatea de Adunare Constituantă. Raportor al Comisiei de elaborare a fost Jean Hagipetru – Mare Orator. Scrutatori au fost: Ang. Arginteanu şi An. Măndru. Decetul de promulgare din 15 septembrie 1925 este semnat de dr. G. Gheorghian – Mare Maestru, preşedinte al Consiliului Ordinului, Victor Sterea – Mare Secretar, Jean Hagipetru – Mare Orator şi Romulus Voinescu – Mare Conservator al Sigiliilor. Au fost tipărite în 1927.

La 4 iulie 1926 are loc prima unificare masonică românească, dintre Marele Orient al României şi Marea Lojă Districtuală din România a Marii Loji a Statului New York. “Aceasta afiliere costă însă pe MOal României relaţiile sale cordiale cu MO de Franţa, deoarece aceasta Obedienţă română a trebuit să-şi schimbe principiile sale liberale, cu spiritul confesional biblic al ideologiei anglo-saxone “.

Tratativele de unificare ale Marelui Orient al României continuă, pe de o parte, cu Marea Lojă Simbolică din România (Braşov), prin intermedierea Lojii sale Le Travail (format în special din români transilvăneni, dar şi maghiari şi germani) şi pe de altă parte, cu Marea Lojă Naţională din România.

Ambele eşuează. Mai mult, produc o sciziune chiar în sânul Marelui Orient al României. Marele Secretar, Victor Sterea, împreună cu lojile Unirea şi Solidaritatea, părăsesc Obedienţa. La rândul lui, Marele Orient al României, pentru a-şi arăta dreptul teritorialităţii în spaţiul graniţelor româneşti, fondează Loja Egalitatea la Timişoara, orient revendicat de Marea Lojă Simbolică din România care considera că toate orientele din Banat şi Transilvania fac parte, de drept, din Obedienţa sa. De altfel, aceasta pretenţie care ducea la federalizarea masonică a României a fost motivul principal al ruperii tratativelor de unificare dintre Marele Orient al României şi Marea Lojă Simbolică din România (Braşov). Loja Le Travail, care asigurase legătura dintre cele două obedienţe pe durata tratativelor, se retrage şi ea din Marele Orient al României şi intră în Marea Lojă Naţională din România, după unirea acesteia cu Marea Lojă Simbolică din România.

Disensiunile din Masoneria română nu se opresc aici. Ştefan Anastasiu şi Loja General Doctor Carol Davila părăsesc, în 1934, Marele Orient al României şi, împreună cu o serie de fraţi care au plecat individual, fondează Federaţia Lojilor Simbolice Române.

În 1928 Marii Demnitari ai Marelui Orient al României erau: dr. Gh. Georghian – Mare Maestru, ing. Victor Sterea – Mare Secretar, dr. Leo Salzman – Mare Secretar adjunct, Martin Rogan – Mare Trezorier, Th. Stăniceanu – Mare Trezorier adjunct. În Obedienţă se aflau acum 14 Loji din care nouă în Bucureşti: Die Arbeit [Munca], C. A. Rosetti, Înfrăţirea, Redeşteptarea, Română, Steaua Dunării, Solidaritatea, Umanitatea şi Unirea. Câte una la: Bârlad (Acacia), Braşov (Dreptatea), Cernăuţi (Fraternité), Galaţi (Discipolii lui Pitagora) şi Ploieşti (Libertatea).

În anul 1929, la 5 septembrie, Marele Orient al României primeşte calitatea de persoană juridică, înscrisă fiind în Registrul Tribunalului Ilfov la nr. 78.

I-a revenit Masoneriei americane, mai exact Marii Loji a Statului New York, să facă lobby Masoneriei româneşti pentru recunoaşterea ei. Astfel, aceasta emitea, la 30 august 1929, o circulară către Marile Puteri Masonice din lume. Girul dat de Masoneria americană a făcut ca Marele Orient al României să fie beneficiarul a numeroase recunoaşteri internaţionale.

La 10 decembrie 1929, cu prilejul celei de a 8-a aniversării a declanşării mişării naţionaliste a tinerimii, un grup de zece – după alte surse, 14 – studenţi cuzişti au pătruns cu forţa în Templul Marelui Orient din str. Lipscani nr. 24, devastând sediul şi confiscând o parte din arhivă. La ora atacului un membrui al Lojii, Romulus Cotaru, susţinea conferinţa ”O nouă concepţie ştiinţifică a politicii şi a diplomaţiei ”.

Pentru a înţelege mai bine climatul vieţii masonice din perioada interbelică, care are, până la un punct, numeroase similitudini cu cea de astăzi, vom aminti că imediat după acest atac, Marea Lojă Naţională a simţit nevoia să se delimiteze de Marele Orient, subliniind principiile şi comandamentele după care ea lucrează: “organizaţie independentă şi cu caracter naţional şi românesc […] Credinţa în Dumnezeu. Respectul faţă de Legile şi Aşezămintele Ţării. Iubirea de Patrie şi Educaţia pur naţională.”

Al V-lea Convent constată că în obedienţa Marelui Orient al României erau 17 loji cu 869 de membri, dintre care şase loji în provincie însumând 240 de membri. Noul Consiliu al Ordinului, ales în şedinţa din 6 aprilie 1930, avea următoarea componenţă: generalul Gheorghe Solacolu – Preşedinte de onoare, Em. I. Papiniu – Preşedinte activ [Mare Maestru], St. Brădişteanu – Vicepreşedinte, Leo Salzman – Mare Secretar permanent, Dumitru Vasilescu şi Ion Colman – Mari Secretari adjuncţi, Leontin Iliescu – Mare Orator, Alfred Pauker – Mare Orator Adjunct, Feldman – Prim Mare Veghetor, Marcel Solacolu – Prim Mare Veghetor Adjunct, Alexandru Filitti – Al Doilea Mare Veghetor, J. Vasiliu – Al Doilea Mare Veghetor Adjunct, H. Humulescu – Mare Trezorier, E. Lane – Mare Trezorier Adjunct, V. Bilciurescu – Mare Conservator al Sigiliului, Petre P. Daia – Mare Conservator al Sigiliului Adjunct, Sacha V. Lupescu – Şeful Secretariatului, dr. D. Critorian – Mare Bibliotecar. În 1933, Mare Secretar era Ioan Colman, iar I. Lubiş era Şeful Secretariatului.

Dacă încercările anterioare de unificare au fost un eşec, tratativele cu Marea Lojă Naţională din România (fracţiunea Sadoveanu) se vor fructifica în 1934 cu naşterea unei noi obedienţe: Federația Francmasoneriei Române Unite.

Marele Orient al României îşi va continua existenţa până în 1938 ca entitate confederată cu Marea Lojă Naţională din România (fracţiunea Sadoveanu) în cadrul Federației Francmasoneriei Române Unite. Nu se va redeştepta după 1944. Doar unii membri vor intra, individual, în Marea Lojă Naţională din România.

· Bibliografie: Decret no. 502, 22.XII.1929. Bucureşti, 1929, 7 p.; Declaration des principles adoptee par le Grande Orient de Roumanie. Bucureşti, 1929,, 6 p.; “Buletinul Marelui Orient al României” (Bucureşti), 2, nr. 2, mai 1930, p. 3, 24-25; “Bulletin de l’Asociation Maçonnique International” (Geneva), 9, nr. 35, oct.-dec. 1930, p. 49; Declaraţia de principii şi Constituţia [Marelui Orient al României]. Bucureşti, 1933, 31 p.; Înaltul regulament al Consiliului Ordinului. Bucureşti, 1933, 12 p.; Radu Anastasiu, Istoria francmasoneriei române. Bucureşti, 1936, p.37-41; Horia Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia ilustrată a Francmasoneriei din România. Bucureşti, Centrul Naţional de Studii Francmasonice, 2005, vol. 2, p. 309-312.

MARELE ORIENT AL ROMÂNIEI (MOAR) – Bucureşti, 2005 până în prezent

După 1990 Marele Orient al Franţei va încerca să revină în România. La 25 mai 1991 a fost înființată “într-un modest apartament ” din Bucureşti Loja Humanitas. Inițiativa acțiunii i-a aparținut francezului de origine română, Ioan Zugravu, membru al lojii pariziene Edmond Rostand aparţinând Marelui Orient al Franței. Este prima Lojă fondată de către Marele Orient al Franței în România după anul 1944.

Masonii români au primit, în anul 1992, vizita lui Jacques Orefice, pe atunci Mare Maestru Adjunct pentru Relații Externe al Marelui Orient al Franţei. Acesta a conferențiat în data de 10 noiembrie 1991, la Centrul Cultural Francez din București, pe tema ”Francmasoneria în Europa – Despre România”. Împreună cu regretatul Suveran Mare Comandor Dan A. Lăzărescu am participat la acea conferință.

Marele Orient al Franței a fondat în anul 1992, la Paris, Loja Oamenii Liberi care a avut, la început, câțiva membrii români și un Colegiu de Ofițeri francezi. Aceștia se deplasau la Timișoara unde aveau loc ședințe de instruire iar inițierile și elevarile în grad le făceau în Franța. În luna decembrie a anului 1994 loja a fost transferată la Timișoara.

La data de 15 ianuarie 1993, Marele Orient al Franței reaprinde focurile lojii Înțelepții din Heliopolis la București. Tot în decursul anului 1993, pe filiera Marelui Orient al Ungariei, este reînființată Loja Bethlen Gabor din Târgu Mureș, lojă care avea să se desprindă de obediența maghiară în anul 2001 și să se alăture Marelui Orient al Franței.

În decursul anului 1994 este înființată în Franța, tot în cadrul Marelui Orient al Franței, Loja Lumina Libertății. După mai multe inițieri ale unor români din țară, loja este transferată în toamna anului 2004 la Brașov. Prin intermediul câtorva frați inițiați în Franța în perioada 1992-1994, și cu sprijinul lojii din Timișoara, Marele Orient al Franței reușește să mai aprindă focurile unei noi loji în Transilvania; este vorba de Loja Cetatea Libertății, înființă la Abrud la 4 iulie 1998.

Un exemplu al demersurilor făcute de către francmasoneria Marelui Orient al Franței pentru reactivarea francmasoneriei române îl constituie şi “Declaraţia ” care este, mai degrabă, un Comunicat sau un Apel, publicat de ziarul “Curierul naţional” (Bucureşti) la data de 4 iunie 1994. Documentul se încheia cu invitarea celor interesaţi să participle la “lucrările ei ” [ale Masoneriei] să scrie în Franţa direct pe adresa Marelui Orient al Franței – la Paris, sau în România la o Căsuţă Poştală. Indiferent pe ce cale o serie de profani au intrat în contact cu Marele Orient al Franței şi sunt astăzi în loji româneşti din Obedienţa acestuia, activitatea lor a fost deosebit de discretă; foarte puţine sunt informaţiile care au ajuns în afară.

În noiembrie 1996 s-a deplasat în România chiar şi Marele Maestru al Marelui Orient al Franţei, Jacques Lafouge. Turneul său a cuprins oraşele Timişoara, Braşov și București (23-27 noiembrie 1996).

Marele Orient al României s-a constituit oficial la 1 iulie 2005 având 186 de frați ca membrii fondatori. Reaprinderea focurilor a fost susținută, conform broșurii ”Reallumage des feux du G∴O∴D∴R∴” de următoarele Loji și Triunghiuri: Loja Humanitas şi Loja Înţelepţii din Heliopolis din București, Loja Oamenii Liberi din Timișoara, Loja Bethlen Gabor din Târgu Mureș, Loja Lumina Libertății din Brașov, Loja Cetatea Libertații din Abrud, Triunghiul Concordia Transilvană din Cluj-Napoca, Triunghiul Steaua Zarandului din Brad-Deva și Triunghiul Dreptate și Frăție din Brașov.

La ceremonie au participat peste 250 de fraţi din ţară şi oaspeţi din peste 10 Obediențe din întreaga Europă de Est şi de Vest. Ceremonia a fost prezidată de Marele Orient al Franței (GODF), obediența care a înmânat patenta de funcționare Marelui Orient al României.

Cu prilejul acestui eveniment a fost emisă o medalie şi a fost lansat un CD cu temna ”Les dernieres mois de la vie du F∴ Amadeus”.

Marele Orient al României s-a constituit ca persoană juridică fiind înscris la Judecătoria sectorului 3, Bucureşti (de la 31 octombrie 2003).

Primul garant de amiciţie al Marelui Orient al Franţei a fost Marc Morizot (1991), apoi aria de reprezentare a fost extinsă la întreaga ţară prin Michel Cattin şi Louis Falucci.

În prezent Marele Orient al României este o federație mixtă compusă din 32 de Loji în care activează, pe întreg teritoriul României și Republicii Moldova, peste 650 de frați și surori. Lojile masculine, feminine sau mixte, lucrează după Ritul Francez sau după Ritul Scoţian Antic şi Acceptat. Pe data de 5 aprilie 2008 au fost aprise focurile primei loji mixte din obediență – Loja Apolodor din Damasc la București. La data de 17 martie 2017 au fost aprinse focurile primei loji feminine – Loja Ex Oriente Lux la Iași. În acest fel Marele Orient al României a devenit singura Obediență din lume care are în componență toate cele trei genuri de atelier: masculin, feminin și mixt.

Marele Orient al României se definește ca putere simbolică suverană, adogmatică și liberală, continuatoare a tradiției începute încă de la 1879 de iluștrii săi înaintași. MOAR este suveran prin prisma faptului că nu este interesat de recunoașterea obediențelor dogmatice și conservatoare.

MOAR întreține relații de prietenie atât cu obediențele care fac parte din rețeaua francmasoneriei adogmatice și liberale, cât și cu obediențele care respectă existența sa. MOAR este o putere simbolică prin faptul că păstrează ritualul tradiției inițiatice. MOAR este adogmatic prin faptul că este de părere că opțiunea religiei și a credinței ori a non credinței aparține individului și nu este un criteriu de selecție pentru inițiere. Astfel spus, MOAR nu face discriminare în funcție de credință și de religie în momentul considerării unei candidaturi. M∴O∴A∴R∴ apără principiul republican al laicității, adică respectul libertății individuale, de conștiință și de religie. MOAR este liberal prin prisma faptului că recunoaște în egală măsură statutul de inițiat al femeilor și bărbaților și lasă la latitudinea lojilor decizia de a se constitui în lojă masculină, feminină ori mixtă.

Din 23 mai 2009 Marele Orient al României a devenit membru al C.L.I.P.S.A.S. (Centre de liaison et d’information des puissances maçonnique signitaires de l’Apel de Strassbourg), organizatie masonică, compusă din Mari Oriente şi Mari Loji ce au aderat la masoneria liberală, care deține din 2011 un rol consultativ în cadrul UNESCO.

De asemenea, pe plan internațional, Marele Orient al României desfășoară o activitate importantă și susținută în organizațiile masonice europene în care este membru fondator:

a) Asociația Adogmatică din Europa Centrală și de Est (A.A.E.C..E) – asociație formată din obediențele liberale și adogmatice din centrul și estul Europei. În cadrul acestei asociații MOAR deține președenția organizației, fiind cea mai mare Obediență liberală și adogmatică din această zonă europeană.

b) Alianța Masonică Europeană (A.M.E.) – asociație constituită din 33 de obediențe liberale și adogmatice din întreaga Europă, organizație ce are un rol consultativ pe lângă Comisia Europeană.

Extras din volumul “Obedienţe Masonice din România” de Horia Nestorescu Bălceşti