Vacanța Masonică

„Odihna nu este fuga de muncă, ci rodul ei.” Cum pietrarul care a ridicat, rând peste rând, piatra cioplită a zidului lasă mistria din mână nu ca să se îndepărteze de opera sa, ci ca zidul proaspăt ridicat să se așeze și mortarul să se întărească, tot astfel vacanța masonică reprezintă urmarea firească a unui an de trudă perseverentă la formarea propriei pietre. Ea nu este un dar pentru cei leneși și delăsători, ci răsplata celor care au lucrat cu zel și asiduitate.

Am greși însă dacă am crede că ea înseamnă doar terminarea unui zid și așteptarea ridicării alteia, sau o cădere în nihil din care ne-am ridica spre un nou an. Vacanța nu reprezintă o ruptură între ani, ci un punte, un buiandrug între zidurile ridicate în anii consecutivi. Un gol de ușă, care ne aduce mai aproape de noi înșine, în care ne cântărim faptele, tragem concluziile și ne facem planurile pentru anul ce vine. A pleca în vacanță fără bilanț înseamnă a ne întoarce fără a fi ajuns nicăieri, fără a avea orice perspectivă asupra muncii și evoluției noastre.

Dar în timp ce lucrările se odihnesc, un lucru nu cunoaște niciodată concediu: legătura fraternă. Templele își pot păstra porțile închise, dar legătura dintre Surori și Frați nu se suspendă. Ea nu este un strai de lucru pe care o lăsăm deoparte, ci o stare a sufletului, prezentă și în vacanță — prin gândul bun trimis unei surori, unui frate, poate o mâna întinsă la nevoie.

Ce am făcut, așadar, în acest timp de răgaz? Odihna chibzuit trăită este aceea în care repausul îl relaxează și-l reîncărcă masonul nu pentru a rămâne același, ci ca să-și reia activitatea chiar mai bun decât a fost. Ne-am oprit pentru a ne porni din nou. Cel care se întoarce la fel cum a plecat nu s-a odihnit, ci doar a așteptat.

Dacă e ceva de lăsat în urmă, acela nu este efortul, ci povara sufletului, acele sentimente care ne pot otrăvi bucuria muncii individuale și comune. Înțeleptul știe că mânia purtată prea mult îl vatămă mai întâi pe cel care o poartă.

Să le lăsăm, deci, în urmă — nu din slăbiciune, ci din tărie — și, pentru binele Frăției și al nostru personal, să pășim înainte cu inima ușurată spre noul an masonic!